Pilda vamesului si fariseului

 

Domnul ne invata sa nu ne mandrim cu realizarile si cu puterile noastre, pentru ca, dupa cum am vazut din Pilda Semanatorului, tot ceea ce avem este dar de la Dumnezeu. Dumnezeu nu ii iubeste pe oamenii ingamfati, ci pe cei smeriti: Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iacob 4:6).

Si sa nu uitam cuvintele Domnului Iisus ce spune: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura (Matei 7:1-2).

Pe vremea Mantuitorului exista o grupare formata din niste oameni care, desi incalcau poruncile dumnezeiesti, se credeau sfinti si drepti: fariseii. Acestia erau doar in aparenta credinciosi: se rugau la colturi de strada, cand posteau isi puneau in cap sac si cenusa, totul pentru a-i induce pe oameni in eroare cu privire la adevarata lor fire. Erau mandri si aroganti, dispretuindu-i pe ceilalti oameni, pe care ii considerau pacatosi.

Iisus a condamnat de multe ori fatarnicia fariseilor, pentru ei rostind pilda aceasta:

LUCA XVIII:

9. Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis pilda aceasta: 

10. Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. 

11. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. 

12. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. 

13. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. 

14. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.

 

Dupa cum  bine stim, din cauza mandriei lui Lucifer, el si ingerii care i-au urmat au cazut in pacat, transformandu-se in diavoli; la fel si Adam si Eva, crezand ca daca vor manca din pomul cunoasterii vor fi ca Dumnezeu. Deci, mandria este inceputul/mama tuturor pacatelor.

Deasemenea, smerenia este cea care il duce pe om alaturi de Dumnezeu. Daca Iisus, care este atoatestiutor si atotputernic este bland si smerit, cu atat mai mult trebuie sa fim noi care avem totul prin darul lui Dumnezeu.

Nu trebuie sa dispretuim pe nimeni, pentru ca toti oamenii poarta in ei chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu uraste pacatul insa ii iubeste pe pacatosi, asteptandu-i sa se intoarca la El.